Perușii, cele mai comune păsări exotice

De unde provin Perușii?

Perușii sunt una dintre cele mai comune păsări exotice de companie pe care le putem avea în acasă, pentru frumusețea lor, pentru cât de relaxant este cântecul lor și pentru cât de ușor este de îngrijit.



Tipuri de Peruși

Peruș cu pieptul stacojiu

Peruș edward

Perușii lui Bourke

Peruș englezesc

Peruș australian

Peruși de culori

Peruș cu spatele roșu

VIDEO PERUȘI

Peruși sunt originari din Australia, fiind o specie înregistrată ca atare în 1804. Când acest mic animal a fost descoperit, frumusețea sa a dus repede la capturarea a mii de astfel de exemplare pentru comerț.

Cu toate acestea, călătoriile lungi pentru transport și lipsa de cunoștințe despre hrănirea acestor păsări au cauzat moartea a peste 95% dintre exemplarele capturate.

Deși cea mai răspândită varietate de peruși este cea de culoare verde, albastră sau galbenă, pe parcursul celor două secole de reproducere crescătorii au reușit prin încrucișarea acestora, noi culori precum gri, sau violet.

Care sunt cele mai comune caracteristici ale perușului?

Ca regulă generală, perușul măsoară 18 cm de la cap până la vârful cozii, deși există unele specii ceva mai mari, și cântărește în jur de 35 de grame. Varietatea sălbatică, cea mai cunoscută, are partea inferioară verde deschis, cu capul gălbui și o dungă neagră pe spate. Cu toate acestea, gâtul și fruntea sunt de un galben simplu, cu o pată purpurie pe obraz și trei pete negre care încadrează fiecare parte a bazei gâtului.

Pe corp au pete negre, însă acestea sunt vizibile doar atunci când își întind aripile. Ciocul său curbat în jos este gri-verzui, iar picioarele sunt gri-albăstrui, cu două degete în față și două în spate. Astfel, le este mai ușor să stea pe ramurile copacilor, pe fire și să se hrănească cu semințe.

Care este comportamentul Perușilor?

Spre deosebire de alte păsări, perușul este un animal foarte sociabil. De obicei, trăiesc în stoluri, deși sunt destul de teritoriale chiar și cu cele din specia lor. Cu oamenii nu au, de obicei, prea multe probleme de sociabilitate, fiind capabili să se obișnuiască cu aceștia și să îi trateze ca pe unul de-al lor.

Atunci când perușul trăiește în captivitate, există o serie de aspecte care îl ajută pe proprietar să știe care este starea perușului. De exemplu, atunci când se îngrijește și își curăță penajul cu ciocul, așezând fiecare pană la locul ei, este un semn că se simte bine în cușca sa.

Acesta nu este singurul semn pe care îl va face acestă frumoasă pasăre. Poziția pe care o adoptă este, de asemenea, un mesaj pentru proprietarul ei. Dacă stă pe un picior înseamnă că se odihnește, dar dacă întinde o aripă și un picior în același timp, înseamnă că are nevoie de mișcare, prin urmare este ca și cum near zice că cușca este prea mică pentru el sau că se simte prea închis.

În cazul ridicării penajului, dându-i corpului său forma unei mingi, acesta este un semn că păsării îi este frig și are nevoie de căldură. În aceste cazuri, este necesar să o mutați într-un loc mai cald din casă sau unde soarele îi poate da mai mult.

Dacă aripile sunt separate de corp, cu cioarele ușor deschise, este un semn că sunt foarte fierbinți. În aceste cazuri, cel mai bine este să puneți o cană cu apă în cușcă, pentru ca ei să se poată scălda și să se răcorească.

Dacă sunt speriate, aceste animale își lipesc plumajul de corp, menținându-l rigid, și respiră rapid. Este normal ca în această situație să își încline gâtul în sus. Este posibil să se fi speriat de ceva ce au auzit în afara cuștii.

Spre deosebire de alte păsări, perușilor le plac zgomotele, în special cele din mediul înconjurător. Interesant este faptul că, deși le place zgomotul, sunt foarte sperioși, așa că trebuie să fii foarte atent când îi manipulezi.

Cum se comportă perușii când compart colivia?

Perușii sunt păsări sociabile, dar și foarte teritoriale. Dacă veți avea mai mulți peruși, este esențial ca aceștia să stea împreună încă de la început.

Doi masculi se vor lupta între ei pentru a vedea cine este proprietarul cuștii. Cine va mânca primul, cine va bea primul, cine se va cățăra pe un băț… nu se vor omorî între ei, dar se vor răni mult.

În cazul femelelor, este normal ca acestea să se lupte între ele, deoarece este în firea lor, mai ales dacă în cușcă se află un alt mascul.

Din acest motiv, aceste păsări trebuie să trăiască împreună de la o vârstă fragedă sau să aveți o cușcă suficient de mare pentru a se putea mișca liber și pentru ca fiecare să aibă un teritoriu.

Cum se distinge vârsta și sexul unui peruș?

Deși nu pare așa, este foarte simplu să distingi vârsta și sexul unui peruș. Vârsta este determinată de liniile de pe frunte. Peruși tineri au linii pe frunte, în timp ce adulții au fruntea netedă. În plus, Perușii tineri au nuanțe mai puțin intense ale penelor.

O altă modalitate este culoarea ochilor, puii de peruș au ochii complet negri, în timp ce adulții au un inel alb cu un punct negru.

În ceea ce privește modul de diferențiere a unui mascul de o femelă, cheia este în partea superioară a ciocului din jurul nărilor. Masculii au această zonă complet albastră, în timp ce femelele au o culoare albă spre crem, cu excepția celor în călduri, care au culoarea maro.

Ce colivie se recomandă pentru un peruș?

Cea mai importantă întrebare atunci când ai grijă de unul dintre aceste animale este: ce colivie să-i cumpăr? Da, este posibil ca perușul să se obișnuiască să trăiască având puțină libertate prin casă, dar cea mai mare parte a timpului o va petrece într-o colivie. De aceea, este important să alegeți colivia potrivită.

Dimensiunea minimă a coliviei trebuie să fie de cel puțin 50 cm lățime dacă veți avea un singur peruș, iar în cazul a doi perușii, cel mai bine ar fi să aibă o lățime de un metru. De ce atât de lată? Și cât de înaltă trebuie să fie?

Ei bine, înălțimea poate fi mai mică cu aproximativ 30 cm, dar acest lucru nu este atât de important. Motivul este că Perușii profită mai mult de spațiul orizontal decât de cel vertical pentru a se deplasa. Este ideal ca cușca să aibă gratii orizontale, deoarece acestor animale le place să se cațere pe pereții acesteia pentru a arunca o privire afară.

Acum, cum rămâne cu forma cuștii? Mulți fac greșeala de a cumpăra o cușcă rotundă sau una care simulează forma unui conac. Acest tip de cuști, îi provoacă perușului dezorientare. Prin urmare, cel mai bine este să cumpărați o colivie cu formă pătrată sau dreptunghiulară.

Nu se recomandă ca gratiile coliviei să fie albe, deoarece perușului îi va fi greu să le vadă. Distanța dintre bare trebuie să fie de cel puțin 1 cm, dacă este prea mică, picioarele sau ciocul iar putea fi prinse între ele.

După ce ați ales cușca, vine adevărata bătaie de cap: accesoriile.

În mod implicit, cuștile au deja o serie de accesorii, cum ar fi un hrănitor, un perișor sau o jucărie. De regulă, hrănitoarele sunt atârnate în exteriorul cuștii și sunt transparente. Acestea nu sunt recomandate pentru perușii, deoarece aceștia sunt obligați să își scoată capul printr-o gaură pentru a se hrăni. În plus, fiind transparente, ele îi fac pe perușii să creadă că pot scăpa pe acolo, așa că vor goli hrănitorul pentru a încerca să facă acest lucru.

Din acest motiv, cele mai bune hrănitore sunt cele care se agață în interiorul cuștii, îndepărtându-le pe cele exterioare și acoperind găurile care sunt expuse. Acestea sunt ușor de umplut și destul de ușor de curățat. Cu băutorul este mai puțin de lucru. Va fi suficient să alegeți un tub de băut, din plastic închis, și să îl puneți pentru ca perușul să bea.


Mulți aleg să lase barele care vin cu cușca, dar fac o greșeală, deoarece acestea sunt confecționate din plastic și au nuanțe albe prin urmare nu sunt foarte bune pentru ca aceste păsărele să se cocoțeze pe ele. Cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să înlocuiți aceste bare cu ramuri naturale. Nu este nevoie să le cumpărați, deoarece orice creangă de copac, tăiată corespunzător, este suficientă.

Acestea oferă un loc mai bun de exercițiu pentru perușul tău, sunt mai rezistente și nu le provoacă răni la picioare. În plus, aceleași ramuri servesc la curățarea piciorelor și a ciocului.

La fel ca și alte animale, Perușii adoră jucăriile, pentru că îi ajută să iasă din monotonie. Cel mai mult le place leagănul, dar le place să aibă și o frânghie sau o scară. Nu este necesar să umpleți cușca cu jucării, deoarece acest lucru va stresa animalul. De asemenea, evitați oglinzile sau jucăriile care pot reflecta lumina, pentru că acest lucru va fi enervant pentru peruș și îl va stresa.

Este recomandabil să puneți ziare la baza cuștii, ceea ce va facilita curățarea. Vara, este bine ca în interiorul coliviei perușul să aibă o cană sau un pahar cu apă, unde se poate răcori, dar trebuie să îl îndepărtați după ce a terminat.

Unde se poate pune colivia de perușului?

O altă întrebare foarte importantă, unde se poate pune colivia perușului? Cea mai mare greșeală pe care o fac majoritatea proprietarilor este să o pună în bucătărie, o zonă în care sunt expuși la fum și vapori care le sunt mortali. De asemenea, nu ar trebui să fie puși în apropierea unui televizor sau sub tuburi fluorescente, deoarece vederea perușilor detectează flash-uri rapide care sunt enervante și ar putea sfârși prin a-i înnebuni.

Deci unde ar trebui să fie pusă colivia perușului?

Cel mai bun loc ar fi în camera de zi (sufragerie), lângă o fereastră și departe de televizor.

Este una dintre cele mai aglomerate încăperi din casă și le permite să audă zgomotul de afară, pentru că le plac zgomotele. La început s-ar putea simți speriați, dar, încetul cu încetul, se vor obișnui cu ceea cei înconjuară și vor iubi acea zonă. O zonă însorită dimineața, dar întunecată noaptea, este perfectă. În plus, îi puteți ajuta să doarmă mai bine acoperindu-i noaptea colivia cu o păturică, având grijă să lăsați un spațiu liber pentru ca aerul să circule, astfel încât să nu se sufoce.

Dacă alegeți să atârnați cușca, aceasta trebuie să fie cel puțin la nivelul ochilor. Acest lucru îi ajută să vadă totul de sus, așa cum sunt obișnuiți. În cazul punerii cuștii pe o masă sau pe un suport special, acestea trebuie să fie înalte, astfel încât animalul să nu se simtă incomod.

Deși soarele se dovedește a fi foarte benefic pentru aceste animale, trebuie să se acorde o atenție deosebită pentru a nu le lăsa în contact direct cu razele soarelui. De asemenea, nu pot sta într-o zonă cu multe curenți de aer, deoarece vor răci. Trebuie să încercați diferite zone ale casei pentru a alege cel mai bun loc pentru perușul dumneavoastră.

De obicei nu este recomandat, dar în realitate nu există nicio problemă în a muta cușca dintr-un loc în altul. În timpul zilei puteți lăsa perușul într-o zonă însorită, dar noaptea într-o zonă întunecată, unde animalul se simte confortabil să doarmă. Desigur, trebuie să evitați mișcările bruște pentru a nul trezi în timpul transportului.

Ce se întâmplă dacă decideți să țineți cușca perușulului afară?

Cine are o grădină și o mulțime de spațiu liber probabil preferă să țină perușul în afara casei. În aceste cazuri, cuștile trebuie să fie mari, astfel încât să se poată mișca liber fără niciun disconfort.

Aceasta nu trebuie amplasat într-un loc unde primește lumina directă a soarelui fără posibilitatea ca perusul să se adăpostească și nici unde există curenți de aer puternici. De asemenea, ar trebui să aibă protecție împotriva ploii, cum ar fi un acoperiș deasupra cuștii și un adăpost în interiorul acesteia.

Odată ce au ieșit din colivie, aceasta nu trebuie mutată. Într-un apartament se obișnuiesc imediat cu teritoriul, așa că nu sunt prea multe probleme, dar când sunt afară, nu le plac prea mult schimbările.

Așa că trebuie să alegeți un loc în care să se simtă bine pe tot parcursul anului sau să îl aclimatizați pentru ei. Spre deosebire de cei cumpărați sau aduși de afară, Perușii care se nasc în cușcă nu vor avea probleme de aclimatizare la noul lor mediu.

Marea problemă a perușilor în aer liber sunt prădătorii, cum ar fi rozătoarele. Trebuie să protejezi bine cuștile, astfel încât să nu poată ajunge la ele, și să urmăriți bine să nu fie niciunul în zonă.


Cu ce poți hrăni un Peruș?

Semințele reprezintă baza dietei lor, în special semințele de ovăz, dar mănâncă și grâu. Cu toate acestea, există și alte tipuri de alimente care le plac. Un exemplu este salata verde, care trebuie administrată în porții mici. Este o hrană bună de dat vara, deoarece conține apă și îi ajută să se hidrateze.

Alte legume pe care le pot consuma sunt morcovii, spanacul și sfecla roșie, care le furnizează vitamina A pentru dezvoltarea lor. Merele sunt foarte bune pentru conținutul lor ridicat de apă, deși perușii preferă bananele pentru gustul lor. Cu alte cuvinte, căutați alimente bogate în vitamina A în timpul creșterii, bogate în calciu și mai ales în iod.

Dacă le dați hrană pe bază de semințe, trebuie să țineți cont de faptul că, de obicei, acestea au coajă iar cuaja o separă rămânând în hrănitoare, așa că trebuie să le schimbați zilnic hrana, altfel nu vor dori să mănânce. Deși nu este foarte recomandat, le puteți da ocazional și pâine, paste sau orez fiert, precum și brânză și puțin ou. Unii oameni le dau și carne gătită, dar acest lucru nu este recomandat pentru o pasăre.

Ce trebuie să faci pentru a reproduce și a crește o colonie de Perușii?

Reproducerea unei colonii de Perușii necesită multă muncă, perseverență și efort. Mai ales dacă doriți să aveți multe exemplare sau dacă încercați să reproduceți diferite combinații de culori.

Având deja un mascul și o femelă, vine partea importantă: reproducerea...

Când se pot împerechea peruși ?

Perușii se pot împerechea când sunt foarte tineri, de la cinci luni, dar cel mai bine este să se aștepte până când au cel puțin un an.

Motivul este simplu: dacă se înmulțesc când sunt tineri, pot suferi de boli sau tulburări în timpul împerecherii. Fertilitatea perușulului începe de la o vârstă fragedă și poate dura până la șase ani.

Perușii se pot înmulți în orice perioadă a anului, însă cel mai bun sezon este primăvara, când temperaturile nu sunt nici prea scăzute, nici prea ridicate. Aceștia nu ar trebui să fie în perioada de schimbare a plumajului și ar trebui să fie sănătoși. Nu se recomandă să se înmulțească de mai mult de trei ori pe an, deoarece se pot epuiza, iar puii lor pot fi de calitate inferioară.

Având în vedere toate acestea, ce se poate face pentru a motiva perușii să se înmulțească? Unii peruși se vor înmulți singuri, dar există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a-i ajuta. De exemplu, vor avea nevoie de ceva pentru a-și face cuibul, pe care îl fac din lemn de copac neveninos, așa că lăsarea unor crenguțe în interiorul cuștii îi va motiva să facă un cuib. O altă opțiune este să faceți voi unul, dar acesta este un lucru care, de obicei, nu le place foarte mult perușilor, așa că cel mai bine este să-i lăsați să-l facă singuri.

Odată ce au cuibul, în timpul sezonului de împerechere va începe curtarea și după trei sau patru zile copularea. După aceea, femela își va petrece toată ziua în cuib până la punerea primului ou. Ouăle sunt puse o dată la două zile și, în medie, sunt în jur de 6. Odată ce toate ouăle sunt depuse, femela le va cloci timp de aproximativ 18 zile. Deoarece a existat o diferență de depunere între fiecare ou, noii pui vor ecloza la fiecare două zile.

În perioada în care micuții sunt în creștere, este normal ca perușii să fie destul de protectori, așa că în această etapă este mai bine să le schimbați doar mâncarea și apa. Peruși pot chiar să atace dacă cineva se apropie prea mult de puii lor.

Ce boli poate avea un peruș?

Perușii nu sunt feriți de boli. Unele sunt ereditare, altele sunt cauzate de o dietă proastă, iar altele sunt cauzate de mediu. Este normal ca perușul să se simtă deprimat sau să nu mai cânte, ceea ce ne ajută să știm că ceva nu este în regulă. Dar, uneori, bolile pot fi observate printr-o schimbare a penajului lor sau prin apariția unor pete.

Răceală: Dacă cușca perușulului este amplasată într-o zonă cu multe curenți de aer sau unde există schimbări bruște de temperatură, este normal ca acesta să răcească. Nu este fatal și va fi suficient să le dăm puțină căldură pentru a-și reveni.

Acarienii scabiei: Pe zona ciocului și, uneori, chiar și pe picioare vor apărea cruste. Nu este o boală mortală, dar va deranja pasărea. Va fi suficient să ungeți un tampon de bumbac cu ulei de măsline și să-l aplicați pe zona afectată pentru ca aceasta să se refacă.

Tusea din gușă: Aceste cazuri apar atunci când perușul a fost hrănit cu hrană alterată sau verde, cum ar fi salata, fără a o spăla corespunzător. Perușul se va simți trist, penele îi vor fi zburlite și pielea poate deveni purpurie. De asemenea, nu va mai mânca și nu va mai bea. Cel mai frecvent este că după 3-5 zile de la îmbolnăvire, perușul va muri, așa că este necesar să i se dea cereale curate și legume spălate în prealabil.

Răceală gastro-intestinală: Este mai frecvent întâlnită la păsările tinere, atunci când calitatea cerealelor este mai proastă. Perușul devine deprimat, nu mănâncă, iar fecalele sale sunt albe. Este necesar să îl separați de restul păsărilor din cușcă, plasându-l într-un mediu cu o temperatură blândă și hrană cu alimente curate.

Astm: Perușii pot suferi și de astm. Este destul de dificil de vindecat, dar nu imposibil. Din fericire, nu provoacă moartea. Este necesar să se pună o bucățică de lemn dulce sau câteva picături de sirop de Tolu în apa de băut.

Bronșită: Germeni, gaze… este frecvent ca perușii a căror cușcă se află în bucătărie sau în apropierea acesteia să sufere de bronșită. Respiră cu dificultate, deschizându-și ciocul pentru a aspira aerul și au tendința de a sta nemișcați cu ochii închiși. Cel mai bine este să îl așezați într-o zonă adăpostită, dar aerisită.

Epilepsie: Este normală la păsările foarte tinere. Simptomele sunt saltul dintr-o parte în alta într-un mod ciudat și nebunesc, rămânând paralizat la sfârșit. Este o boală care nu are leac, deși unii experți spun că dușul cu apă rece și uscarea lor la soare îi ajută să se relaxeze.

Constipație: Perușii nu-și vor putea face nevoile, deși puțină salată îi poate ajuta să se vindece. De obicei, aceasta este cauzată de o situație stresantă.

Fracturi: Nu este foarte frecvent, dar aceste animale își pot fractura o aripă sau un picior. În aceste cazuri, cel mai bine este să îl duci la veterinar pentru ca acesta să ia măsurile de precauție necesare înainte ca boala să devină incurabilă.

Melancolie: Deși un peruș se poate obișnui să trăiască singur în colivie, dacă înainte a avut un partener, este normal ca după moartea acestuia să se simtă foarte singur. Este normal ca melancolia să dispară atunci când este pus alături de un alt partener.

Obezitatea: Se poate îngrășa un peruș? Da, dacă mănâncă alimente grase. Nu este fatală, dar cel mai bine este să ai o cușcă cu aparate în care să facă exerciții, cum ar fi un leagăn, și să schimbi dieta cu legume.

Paralizie: Uneori, unii dintre perușii pot avea probleme în a face anumite mișcări. Acest lucru se datorează, de obicei, lipsei de vitamine sau lipsei de lumină solară.

Paratifoză: Perușii se simt ca și cum ar fi deprimați, stând cu penele de pe spate ciufulite și cu ochii închiși. De obicei este fatală, deși pot fi ajutați să se refacă cu două până la cinci grame de sulfat de fier în apă.

Nugget: Sub limba perușulului va crește o mică tumoare care îl va împiedica să mănânce. Dar nu este fatală. Cu toate acestea, cel mai bine este să o lăsați în mâinile unui profesionist.

Păduchi: organisme mici care se adăpostesc sub pene. Perușii afectați de acești paraziți au, de obicei, penele ciufulite și sunt agitați. Este necesar să stropiți perușul cu alcool de 90º C, astfel încât să îi poată elimina.

Care sunt pașii de urmat pentru a dresa perușul?

Există o mare diferență între faptul că perușul se atașează de proprietar și faptul că proprietarul la dresat. Nu este ușor de realizat, dar se poate face. Cel mai important lucru este răbdarea și constanța.

Un important aspect este ca perușul să fie tânăr, pentru că sunt mai ușor de dresat, fiind mai docili. Este, de asemenea, important ca perușul să fie vesel și jucăuș.

Iată ce trebuie să căutați atunci când cumpărați un perușul. Aveți grijă să nu cumpărați ceea ce este vândut în magazine ca "budgerigar dresat". Acestora li s-au tăiat penele, așa că nu pot zbura și sunt nevoiți să stea pe unul dintre degetele noastre pentru a putea ieși din cușcă.

Odată ce ați luat perușul, trebuie să așteptați ca acesta să se adapteze la noul său mediu, ceea ce va dura câteva zile. Veți observa că este deja mai bine adaptat la mediul înconjurător atunci când începe să cânte sau să se învârtă în jurul cuștii. Obișnuit deja cu noua sa casă, trebuie să-i câștigi încrederea.

Este normal să le fie frică și să creadă că le vom face rău, așa că primul lucru este să așezăm cușca într-un loc unde sunt de obicei oameni și să se obișnuiască cu ei. În plus, trebuie să ne apropiem de cușcă la început doar pentru a le schimba mâncarea și apa, vorbindu-le pe un ton blând.

Obișnuiți deja cu mediul din casă și cu vocea noastră, este timpul să urce o nouă treaptă în încredere. Nu introduceți toată mâna în cușcă, pentru că îi veți speria. În primul rând, trebuie să-l faci să stea pe degetul dumneavoastră.

Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să îi oferiți pe deget câteva bunătăți care îi plac, cum ar fi pâine, salată sau morcovi. Zi după zi va deveni mai încrezător, până când, în cele din urmă, se va urca pe deget. Odată ce acest lucru este realizat, va trebui să-i mângâiem burta cu degetele. Este nevoie de multă răbdare și în niciun caz nu trebuie să forțăm animalul să se urce pe deget.

Încetul cu încetul trebuie să scoți perușul din cușcă pe deget, dar fără să-l lași să zboare de la început, altfel va sfârși prin a scăpa. Aceasta ar putea fi o mare problemă, deoarece mulți peruși nu vor dori să se întoarcă în captivitate atunci când sunt liberi.

Ce să faci cu perușul atunci când este în afara coliviei?

Dacă faceți greșeala de a lăsa un spațiu liber pentru ca perușul să evadeze sau dacă îl scoateți din cușcă prea devreme, îl veți face să se decidă să exploreze noul său mediu. De fapt, este recomandabil ca perușul să iasă din cușcă pentru a exercita un pic aripile.

Este normal să se lovească de mobilă și de pereți, deoarece este un mediu nefamiliar și va fi puțin nervos. De asemenea, aveți grijă să nu aveți obiecte ascuțite, aragazul aprins sau ventilatoare care îi pot face rău păsării în timpul explorării zonei.

Perușul trebuie să iasă din cușcă de unul singur și nu cu forța. În aceste cazuri, cel mai bine este ca perușul să fie obișnuit cu mâna proprietarului său, astfel încât să poată fi pus înapoi în cușcă atunci când a făcut suficient exercițiu.

Nu-l alungați din cușcă și nu încercați să îl prindeți. Doar puneți în mână o bucățică din mâncarea lui preferată și lăsați-o să se pună direct pe mâna dumneavoastră. Apoi apropiați-l de cușcă și lăsați-l să intre singur. Din moment ce știe că există mâncare și apă în cușcă, este posibil ca el să se întoarcă singur în cușcă.

Ce trebuie să știți înainte de a cumpăra un peruș?

Cel mai des întâlnit lucru este să cumperi un peruș de la un magazin de animale de companie, dar, din păcate, aceasta nu este cea mai bună idee. De ce? De obicei, magazinele nu sunt foarte preocupate de sănătatea acestor animale și nu este neobișnuit ca unul dintre ele să fie bolnav sau să fie foarte stresat de faptul că trăiește cu atât de multe alte animale.


Dar dacă optați pentru această achiziție, cele care trebuie evitate sunt:

• Cele cu penajul neted și fără claritate.
• Cele cu pene scobite și care se află în partea de jos a coliviei, permițând astfel să fie scoase cu ușurință.
• În cazul în care penele din jurul anusului sunt lipicioase sau murdare, precum și picioarele și ghearele murdare, înseamnă că nu sunt în stare bună de sănătate.
• Ciocurile lor sunt crăpate și orificiile sunt murdare. Este posibil să scoată zgomote aspre și să respire greu.
• Pielea lor este de obicei roz, dar dacă au pielea galbenă, înseamnă că suferă de degenerare grasă.

Cum să curățați un peruș?

Perușii sunt animale foarte curate și îngrijite, dar nu este suficient să se curețe cu ciocul pentru a se menține curați. Vara, amplasarea unui pahar cu apă este utilă pentru ca ei să se răcorească în același timp în care se spală, chiar și iarna este bine să aibă un loc unde să facă acest lucru.

Nu trebuie să vă faceți prea multe griji cu privire la lungimea unghiilor pe care le au, deoarece acestea vor avea o dimensiune adaptată la barele cuștii și la balansoarele. Dar dacă vă decideți să i le tăiați, acest lucru ar trebui să fie lăsat în mâinile unui profesionist. Însă nu se poate face o singură dată, ar trebui să se facă cu regularitate, deoarece unghiile vor crește curbate după prima tăiere.

Este important să curățați cușca de câteva ori pe săptămână. Punerea de ziare la baza cuștii face ca aceasta să fie mai ușor de curățat. Dacă perușul este puțin antrenat, îl puteți obișnui să iasă din cușcă în timpul curățării, astfel încât să-și poată întinde aripile în timpul procesului. Mâncarea trebuie curățată o dată pe zi pentru a îndepărta cojile de semințe, în timp ce apa trebuie curățată de trei ori pe săptămână pentru a elimina microbii și bacteriile.

Peruș

Amorez

Papagal

Porumbei

Tucan

Sticleți

Papagalul Ara

Cacadu

Parakeet

Colibri

Canari

Bufniță

Cinteze

Rață

Privighetoare

Corvus

Găini

Flamingo

Lebăda

Albatros

Alcedinidae

Vulturul

Perusii

Cacadu