Cambrian

Cambrianul este prima etapă a paleozoicului. A început în urmă cu aproximativ 542 de milioane de ani, cu un eveniment cunoscut sub numele de „Explozia Cambriană”.

Înainte de Cambrian, viața era alcătuită din organisme unicelulare și multicelulare simple, printre care algele, protozoarele, bacteriile și o multitudine de nume de clase din fiecare dintre ele.

Dar cu aproape 540 de milioane de ani în urmă, a existat un afloriment în viața animală.

Totul a devenit foarte complex, au apărut nevertebrate mici, cum ar fi trilobite și echinoderme (deși sunt mai vechi, dar marea lor expansiune a început aici) și, de asemenea, nevertebrate mari, cum ar fi Anomalocaris.

Alături de aceste nevertebrate, au apărut niște animale mici care ar fi în centrul atenției pentru următoarele milioane de ani: cordatele.

Chordatele sunt o serie de animale care au în structura lor un cordon numit notocord care le oferă echilibru și sprijin, deși pentru a fi un chordat trebuie să aibă 4 caracteristici:

• Notocord.
• Sistemul nervos dorsal.
• Faringe perforat.
• Coada post-anală.

Cele 4 caracteristici apar în toate cordatele, inclusiv vertebratele (deși în marea lor majoritate există notocordul și coada post-anală în dezvoltarea embrionară, nu în starea adultă), dar niciuna nu le are dintre necordate sau nevertebrate.

Caracteristicile Pământului în Cambrian

Planeta era alcătuită dintr-un supercontinent numit Rodinia. Acest supercontinent este o speculație, deoarece rămășițele găsite indică existența sa, dar nu există multe terenuri suficient de curente pentru a descrie forma sa aproximativă.

S-a ajuns la concluzia că Rodinia a constituit un teren centrat la sud de Ecuator, deși poseda unele teritorii din emisfera nordică.

Fracturarea sa a început în neoproterozoic, după prima mare glaciație a planetei în perioada criogenică (în urmă cu 850 de milioane de ani), și datorită deficitului de rămășițe fosile (deoarece fosilele cu părți dure provin din Cambrian), nu sunt multe date.

Rodinia a fost, așadar, un supercontinent fragmentat, dar fără viață pe uscat, dar pe mare.

Atmosfera nu era încă pregătită pentru a susține viața terestră, era încă săracă în oxigenul pe care animalele îl învățaseră să-l folosească și nu existau plante care să accelereze fotosinteza.

Clima cambriană era foarte caldă, nu exista gheață pe planetă. Datorită decongelării criogenice, toată gheața existentă pe Pământ a dispărut, iar nivelul apei mării a fost foarte ridicat.

Pământul a fost „mai rapid”, întrucât o zi nu a durat 24 de ore ca acum, ci aproximativ 20'7 ore, ceea ce a durat un an 424 zile.

Explozie cambriană

„Explozia sau radiația cambriană” s-a produs în marele ocean care alcătuia Pământul datorită unui mediu cu o cantitate mare de nutrienți care a favorizat creșterea oricărei ființe vii și a unui Pământ care a suferit cea mai mare poluare cunoscută din toate timpurile: oxigen.

La începuturile sale, Pământul nu avea oxigen ca gazul pe care îl respiră astăzi toate animalele, dar era alcătuit din compuși bogați în azot și sulf (imaginea tipică a Pământului plin de vulcani).

Apariția oxigenului a fost relativ timpurie imediat ce au apărut bacteriile, întrucât un grup dintre acestea, Cianobacteriile, au luat compuși formați din carbon și oxigen și au eliberat doar oxigen ca deșeuri, adică au realizat fotosinteza.

Acest oxigen a fost un gaz foarte electropozitiv, care a permis un lanț metabolic mai lung și, prin urmare, o obținere mai mare de energie.

Microorganismele au trecut de la a fi anaerob la aerob, mai târziu au învățat să folosească resursele care le înconjurau mai bine, deoarece aveau un compus care le oferea multă energie și se schimbau și formau noi structuri complexe care le permiteau să formeze animale.

Printre cele mai importante acordate apare Pikaia gracilens, pe care o putem considera primul acordat și, prin urmare, primul pește din istorie, deși este important și peștele Haikouichthys, cu caracteristici similare.

Acești pești erau agnati, adică fără maxilare, și aveau o serie de mușchi care se desfășurau pe tot corpul numiți miotomi, care permiteau impulsuri similare cu peștii de astăzi.

Dintre nevertebrate, merită subliniat artropodele, cum ar fi trilobiții, dar au existat și brahiopode și bivalve similare cu cele actuale.

Sfârșitul Cambrianului

Sfârșitul Cambrianului, în urmă cu aproximativ 488 de milioane de ani, se caracterizează printr-o scădere drastică a temperaturilor, dând una dintre cele mai grave epoci glaciare care a avut loc pe planetă, deoarece a provocat prima și una dintre cele mai mari extincții de animale de pe planetă.

Această scădere a temperaturilor a provocat înghețarea stratului de suprafață și adâncimea câtorva metri a mării în diferite părți ale planetei, în principal la poli.

Scăderea temperaturilor a fost teribilă pentru animalele cu apă caldă, la fel ca mulți trilobiți și Anomalocaris, dar trilobiții au reușit să supraviețuiască, deși extinderea lor pe planetă nu ar fi niciodată ca în Cambrian.

Extincția în masă presupune un punct negativ și un punct pozitiv în evoluția animalelor: negativ este pierderea acestora, dar pozitivul este că există nișe libere, astfel încât cei care au supraviețuit să le poată ocupa și să le diferențieze, să evolueze și să obțină altele noi.

Aceste nișe goale erau favorabile strămoșilor vertebratelor, deoarece primii pești adevărați ar apărea în următorul milion de ani.

Articole Relaționate

Paleozoic

Mezozoic

Cenozoic