Triceratops și cele 3 coarne ale sale

Triceratops: cel mai puternic din Cretacic

Triceratops unul dintre cei mai renumiți și iconici dinozauri din toate timpurile:

Cunoscut peste tot în lume când vorbim despre „dinozauri” ca fiind unul dintre cei mai faimoși care au existat vreodată.

Triceratopsul este un gen de dinozaur care include cel puțin două specii de ornitischieni ceratopsieni care au trăit la sfârșitul perioadei Cretacice, în actuala Americă de Nord, motiv pentru care au fost găsiți pe continentul Laurasia.

Veți putea citi mai jos tot ce a fost scris și știut despre el...

Să ne întoarcem pentru o clipă în perioada Cretacicului pentru a o cunoaștem mai în profunzime.

Cel mai evident la acest dinozaur sunt cele 3 coarne mari pe care le are pe cap, de unde și numele său. Deși acest aspect este bine cunoscut, într-un mod similar în care toată lumea cunoaște marea gheară a Velociraptorului sau brațele mici ale Tiranosaurului.

Triceratopsul a suferit schimbări diferite, de-a lungul istoriei de la prima descoperire până în zilele noastre.

Anatomie și morfologie

Deși un schelet complet nu a fost încă descoperit, s-au descoperit suficiente rămășițe de la prima sa descoperire din 1887 în America de Nord pentru a asigura exact că există cel puțin două specii: Triceratops horridus și Triceratops prorsus, însa diferențele sunt foarte mici.

Se estimează că Triceratops a măsurat aproximativ 9 metri în lungime și ajungea la o înălțime de până la 3 metri.

Triceratops este bine cunoscut pentru cele 3 coarne, unul dintre ele pe nas îndreptat în sus și două dintre ele foarte lungi, măsurând mai mult de un metru și jumătate în lungime.

Un alt aspect reprezentativ al Triceratopsului este coroana osoasă care îi iese din craniu. Pe această coroană osoasă au apărut uneori o serie de oase ascuțite numite occipitale, care ar fi fost mai mari la masculi pentru a atrage sexul opus.

Triceratops a fost un patruped care se estimează că a cântărit între 6 și 12 tone. Chiar și cu această greutate putea să se miște cu o oarecare ușurință datorită picioarelor lui puternice și musculoase. Picioarele din față aveau 5 unchii, în timp ce picioarele din spate aveau doar 4, un model destul de conservat în rândul ceratopsienilor.

Deși la început a fost reprezentat cu picioarele dispuse lateral într-un mod similar cu ale reptilelor actuale, cum ar fi iguanele, noi descoperiri, studii și reconstrucții au descoperit că poziția lor era semi-îndoită înainte, într-un mod similar cu ale rinocerilor actuali.

Această schimbare nu a avut nicio repercursiune în ceea ce privește modul în care se hrănea sau a altor activități studiate.

Tot despre picioare a existat o altă mare descoperire. Spre deosebire de alte patrupede, cum ar fi sauropodiile sau ankilozaurii, picioarele posterioare ale Triceratopsului și ale tuturor ceratopsienilor erau mai lungi decât cele din față.

În plus, structura picioarelor din față prezintă o formă diferită de cele din spate, indicând faptul că funcția lor a fost inițial diferită de cea de susținere a masei corporale.

Subfamilii: Chasmosurinae și Centrosaurinae

Deși ambele subfamilii se încadrează în descrierea ceratopsienilor, ele au o serie de diferențe.

Prima și cea mai clară diferență constă în numărul de coarne pe care le au Subfamilia Chasmosurinae care au 3 coarne pe craniu, în timp ce subfamilia Centrosaurinae au doar unu sau poate nici unu, ci doar o proeminență mai mare.

Coarnele subfamiliei Centrosaurinae aveau un aspect mai mic și mai robust, în schimb speciile subfamiliei Chasmosurinae aveau un craniu cu proeminențe mai puțin robuste dar mai ascuțite.

Penele și Triceratopsul

Într-o descoperire recentă a rămășițelor unui Triceratops, s-au găsit o serie de fosile care au relevat prezența fibrelor în speciile dispărute. Aceste fibre au fost găsite, cel puțin, de la șold până la capătul cozii, dar nu acopereau întreaga coadă, ci au fost găsite doar în regiunea dorsală, formând un rând de fibre.

Aceste fibre ar putea semăna cu penele, dar nu s-a confirmat că sunt asemanatoare. Aceste fibre lungi nu ar putea fi legate de termoreglare, ci ca multe altele erau legate de atracția sexuală.

Deși pare imposibil la un Triceratops, nu este. În diferite rămășițe ale ceratopsienilor jurasici găsite în China, aceste fibre apar chiar în aceleași părți ale corpului iar în unele devenind chiar mai numeroase.

Imaginea tipică a Triceratopsului este netedă, cu pielea solzoasă, totuși a fost destul de acceptată în comunitatea științifică chiar într-un mod rapid și ușor, prezența penelor în teropode.

Dieta Triceratops

Triceratopsul era un erbivor mare, cu botul care se termina într-un cioc îngust, care ar fi fost mai bun pentru dezrădăcinarea plantelor decât pentru mușcătură. Curioși sunt dinții, deoarece nu avea un singur rând de dinți, ci mai degrabă o baterie de dinți care erau între 36-40 de rânduri.

Acest număr mare de rânduri de dinți se datorează caracterului său polifidontic, adică de a avea mai multe generații de dinți precum rechinii, în timp ce oamenii sunt difidonți (2 generații: lapte și adulți).

Când se deteriorau sau nu mai puteau măcina bine mâncarea, aceștea cădeau și erau înlocuiți imediat cu următori, astfel încât avea întotdeauna un maxilar perfect pentru hrănire.

Specii de Triceratops

La descoperirea sa de către Charles Marsh, acesta îl numise Bison alticornis, deoarece el credea că este o specie care a trăit în pliocen, descoperirile ulterioare au schimbat numele în actualul Triceratops.

De-a lungul anilor, au fost descoperite nenumărate specii de Triceratops, dar doar două sunt listate ca atare: Triceratops horridus și Triceratops prorsus.

Deși nu există diferențe majore la nivel fenotipic, cum ar fi coarne de diferite lungimi sau o dimensiune totală a animalului, totus acestea au fost găsite la niveluri diferite de straturi, ceea ce indică faptul că au trăit în două perioade diferite și, prin urmare, sunt două specii diferite.

Alte specii care au fost introduse ca Triceratops sunt T. hatcheri (cunoscut în prezent ca Nedoceratops), T. albertensis, T. alticornis, T. flabellatus, T. brevicornus și așa mai departe până la încă 20 de nume.

Doar câteva au fost studiate pentru a vedea dacă sunt specii diferite de Triceratops sau dacă, de fapt, sunt o etapă în dezvoltarea de la tânăr la adult a uneia dintre cele două specii recunoscute.

Controversă despre Triceratops - Torosaurus

La începutul acestui deceniu, a existat o controversă cu privire la diferite specii de Ceratopsi, dar cea mai importantă s-a concentrat pe cea a Torosaurului și a Triceratopului datorită faimei acestuia din urmă. Jack Horner a indicat, alături de alți paleontologi, că Triceratops „nu exista” și că este de fapt forma juvenilă a Torosaurusului.

Ambele specii au coexistat în aceeași perioadă și de multe ori au fost găsite în același loc, ceea ce i-a determinat să creadă că Triceratops era de fapt o stare juvenilă în timp ce Torosaurus era adult. Pentru a face acest lucru, aceștia sau concentrat asupra fenestrelor și a solidității plăcilor osoase.

Pe măsură ce animalul îmbătrânește, fenestrele îmbătrânesc, iar volanul osos devine mai spongios pentru a susține mai bine greutatea adultului. Aceste tipuri de caracteristici au fost observate la exemplarele de Torosaurus, dar nu și la cele de Triceratops, așa că au început să se întrebe dacă speciile erau diferite.

În 2012, paleontologii Field și Longrich au efectuat un alt studiu asupra acestor exemplare. Ei au indicat că această schimbare de creștere a fenestrei și trecerea la un țesut spongios a fost diferită între ceea ce au fost considerate exemplare juvenile de Torosaurus și Triceratops până la etapele adulte ale aceluiași.

În plus, în unele descoperiri au fost găsite doar rămășițe ale unei specii, nu a ambelor. Deși au făcut aceste constatări, nu au indicat dacă sunt pro sau împotriva posibilității ca acestea să fie aceeași specie.

Odată cu tranziția Triceratops-Torosaurus, a fost introdusă și o altă specie de ceratopsian, Nedoceratops, dar nu a fost încă acceptată deoarece prezintă un gen independent.

Funcția cornului și coroana osoasă

Deși am văzut în multe documentare, seriale și filme, lupta dintre un Triceratops cu un alt Triceratops ca fiind frontală într-un mod similar cu cel în care o fac căprioarele sau caprele, este de fapt departe de realitate.

Deși are un craniu mare, ca și Pachycephalosaurus, nu ar fi rezistat nici măcar o lovitură. Spre deosebire de craniul Pachycephalosaurus, cel al Triceratopsului nu era foarte gros, ci subțire, astfel încât cu o lovitură de mare viteză și-ar fi pus capăt vieții.

Cum s-ar fi confruntat cu un atac al unui mare prădător, cum ar fi contemporanul și faimosul Tyrannosaurus rex?, cum s-ar fi apărat?.

Se știe că acești dinozauri sau confruntat de multe ori, deoarece există resturi de urme de dinți pe coarnele și oasele găsite ale Triceratopsului.

Într-o confruntare frontală Triceratopsul nu ar fi putut să-l împiedice, dar aceasta era o metodă de intimidare și de apărare, deoarece carnivorul nu ar fi atacat frontal dacă nu ar fi vrut să fie țintuit de propria greutate în cele 2 coarne mari îndreptate spre el.

De acea se crede că coroana osoasă ar fi putut pur și simplu să fie o ornamentație craniană, atât pentru atracția sexuală, cât și pentru intimidare, deoarece face ca Triceratopsul să pară mai mare și mai lung din față, cu oase ascuțite care ies din toate părțile. În plus, s-a presupus că această coroană ar putea avea culori izbitoare pe fenestră, atrăgând atenția femelelor.

Sperăm că va plăcut articolul pe care vi l-am scris despre acest dinozaur cu trei coarne. În cele din urmă, vă lăsăm un videoclip cu Triceratops destul de distractiv:

Vrei încă mai mult? Nu vă faceți griji, în următorul videoclip de pe canalul nostru YouTube ( ÎN CURÂND... ), vom extinde toate informațiile legate de acest dinozaur, astfel încât să nu încetați să vă surprindeți cu privire la aceste mamifere fabuloase care au existat pe pământ cu atâtea milioane de ani în urmă: